Si pentru ca v'am promis, revin! Si vreau sa va anunt ca vremea a inceput sa fie mult mai buna in Doha ( 35 de grade ziua, 28-29 seara, ceea ce este chiar decent ) asa ca pot sa spun ca respir afara!!!!
Insa intre timp am facut o nebunie, despre care vreau sa va povestesc : am fost acasa, in Romania. Minunat! Cadou de ziua mea, asa, sa nu sarbatorim chiar in 2 :) Pe langa faptul ca ni s'a confirmat voiajul cu 2 zile inainte de plecare, entuziasmul a fost destul de mare, si a culminat cu faptul ca mai nou sunt om al muncii in Doha. Asadar si prin urmare, au inceput pregatirile, adica verificat vremea in Bucuresti si facut bagaje ( ca de altceva n'am avut timp). Joi, 06 OCT 11, mi'am consultat "forecast"-urile, ca sa fiu informata, nu de alta. si vremea zicea vineri 26 grade, iar sambata 11 grade. Hm! ciudat! Am crezut ca nu e buna prognoza, ca deh... era destul de mare diferenta si mi s'a parut in primul rand greu de digerat ideea de 26 de grade in octombrie.
Zis si facut! Imbarcarea si zburam spre Romania. Insa n'a fost deloc simplu. Sa va spun de ce. Initial, dupa ce am decolat, pentru un scurt moment am avut impresia ca am decolat de pe Madrid sau de pe Roma la bordul unui seria 300 din 1900 toamna, si ca sunt la low-cost, fratilor! Stand cuminte in banca mea si motaind, rupta de somn, m'am trezit instant. De fapt narile mele s'au trezit, si am percutat si eu. Puţea ( na ca am folosit si diacritice!! ca sa nu va induc in eroare si sa confundati cu verbul!!!!) a picioare. 8 dimineata. Ok, inteleg ca e prea devreme pentru unii sa faca dus, da'.... nu te supara...seara ce ai pazit????!!! Dupa care m'am gandit ca poate unii au conexiune Doha-Bucuresti, si na , vin oamenii de departe. Bun, si daca ai stat incaltat alte 7-8 ore inainte, si mai stii si ca ai "probleme" mirositoare...de ce dracu te descalti??? Aaaa, ai vazut avionul mare si ai zis ca poate nu se simte.. Gresit!!! Mi'am bagat nasul in esarfa mea parfumata, si mi'am vazut de treaba. Am adormit ( da, cu greu). La un moment dat ma trezesc ( din somn ) lovita la genunchi. La amandoi. M'am dezmeticit si am constatat ca pasagerul din fata mea a lasat scaunul pe spate, sa stea confortabil, insa l'a lasat mai mult decat posibil, fortandu'l, si evident, ajungand cu spatarul pe genunchii mei. Minunat! Exact ce'mi doream! M'am prelins pe scaun in asa fel incat sa nu ajung la Bucuresti accidentata, si mi'am vazut de treaba. Am atipit din nou. Pana cand am fost atacata. Picioare'n spatarul scaunului. Mi'au clantanit dintii'n gura, jur! M'am intors. Domnul din spatele meu se proptise frumusel in scaunul meu cu genunchii, ca na.. ce mai conteaza? Presupun ca l'a vazut pe cel din fata mea care ma traumatizase deja, si a zis ca mai incape putin. jur ca mi s'a parut cel mai lung zbor din viata mea, si'mi doream cu disperare sa cobor.
In cele din urma am ajuns la Bucuresti, insa avionul pleca mai departe catre Sofia. Undeva in sinea mea, recunosc, eu tot sper ca odata plecat "in strainataturi" , si vazand alta lume, mai civilizata, romanul se mai uita si el in stanga si-n dreapta, si mai invata, se mai cizeleaza. Da, am sperat ca cei 3 "prieteni" ai mei, vor ramane in aeronava si'si vor continua zborul. Insa cu regret doresc sa va informez ca fiecare si'a luat fie genunchii, fie pantofii in picioare, si a coborat la Bucuresti, destinatie finala, si va rog sa ma credeti ca nu erau qatarezi care vizitau metropola noastra...
Asadar, primul contact pe care l'am avut cu patria-mama si concetatenii dupa aproape 2 luni, a fost dezastruos. A continuat cu reintalnirea cu gropile, baltile, aglomeratia din trafic, ploaia rece, de parca ceva tot incerca sa ma trimita inapoi. Si'am plecat. Dar m'am bucurat ca mi'am vazut familia si prietenii, si dupa cum am mai spus , raman la vorbele astea : nu'mi pare rau ca am plecat, imi pare rau ca nu pot sa va iau cu mine!
But I'll be back ;))
P.S.: vreau sa va spun ca am invatat sa scriu si frumos si elegant, fara rautati si ironii, http://razvanpascu.ro/2011/10/18/marturiile-unei-romance-dintr-o-tara-araba-1/
...insa aici e patratica mea si pot sa scriu asa cum v'am obisnuit deja
