Luna cadourilor..

Ei bine, pana acum am fost obisnuita cu forfota de acasa in luna Decembrie, nebunia si alergatura de rigoare. Acum , daca s'a schimbat locatia, s'a schimbat si situatia.

Mi'e dor sa miroasa a iarna, imi lipsesc luminitele de pe Magheru, pocnitorile de la Piata sudului, Mall-urile impodobite , puhoaiele de oameni care misuna la Sala Dalles in cautare de cadouri. Dar cand ma gandesc la alte detalii ( inghesuiala la metrou, multi gura-casca in mall-uri, altii care te pandesc sa te faca la buzunare in piata, pierdut timp in trafic ca e frig si toti iau masinile, etc.) parca sa zic ca imi mai trece..


Tinand cont de faptul ca sunt intr'o tara musulmana, care nu sarbatoreste Craciunul, m'asteptam la o mare depresie. Dar mi'am amintit ca 80% din populatia orasului Doha este formata din expati, care alcatuiesc forta de munca practic. Asa ca ar fi cazul sa se simta conducerea statului si sa faca ceva pentru noi!! Si surpriza : chiar au facut. In Carrefour, ditamai standul de Craciun, cu tot felul de minunatii : canute cu Mos craciun, reni de plus, stelute, globuri, beteala, brazi artificiali, instalatii, globuri din alea in care ninge, etc. Tot ce'ti trece prin minte. Evident ca am plecat acasa cu brad si tot arsenalul de rigoare, plus spray cu miros de pin, plus lumanare parfumata cu scortisoara :)) Si da, pe usa de la apartament, am pus 2 clopotei , si nu mi'e teama ca mi'i va fura cineva!!

Oricum, frumos prin mall-uri la astia. Mai auzi si un "jingle bells" prin magazine, vezi brazi impodobiti prin vitrine, n'ai treaba! Evident, e frumos din partea unui stat care nu sarbatoreste Craciunul, sa ofere totusi posibilitatea celorlalti sa se bucure de sarbatoarea lor si sa se simta cat de cat  ca acasa.

Ei bine, daca tot e luna cadourilor, treburile nu se opresc aici. Am cumparat porc! Craciun fara porc nu se poate, nu? Asa ca la QDC ( qatar distribution center ) unde gasesti si alcool, mai nou gasesti si porc : deocamdata carnati si sunca, urmand sa aduca si carne. Asta da surpriza! Serios acuma!  Stim cu totii ca porcul e "haram"(interzis) in tarile musulmane, dar uite ca totusi au facut exceptie de la regula si s'au gandit si la noi restul, care suntem majoritari :))

Ei bine, se pare ca nu va fi atat de nasol pe cat am crezut. Acum ca am brad, trebuie doar sa ma obisnuiesc cu ideea ca n'am nicio sansa sa vad zapada. Si gata! Dar va fi mai usor pentru Mos Cracila sa ajunga. Exclus sa se'nzapezeasca renii!! :))

Travel and living ( intro)

M'am gandit bine, si m'am hotarat sa impartasesc pe blog experientele din calatorii, pe masura ce le experimentez. Probabil veti intalni aceeasi ironie cu care v'am obisnuit deja, insa presupun ca nu va deranjeaza , nu? Cred ca este util pentru voi, in cazul in care intentionati sa mergeti in acelasi loc vreodata, iar pentru mine va ramane o impresie de calatorie proaspata.

Asa ca o sa revin cu primul episod, impresii dupa 5 zile petrecute in Malaezia.

...O vuvuzela, va rog!

Dragi tovarasi si pretini, ca sa zic asa, in aceasta minunata seara de noiembrie doresc sa va impartasesc parerile si suferintele mele din trafic, de pe strazile din Doha. Ei bine, credeam ca mai rau ca in Bucuresti nu se poate. M'am inselat. AMARNIC! Si pe aceasta cale doresc sa va felicit pe voi, conducatorii auto din Romania, pentru exceptionalele calitati pe care le posedati si utilizati.

Sa va si explic de ce am ajuns in aceasta stare de semidisperare si dezvolt o ura nemaintalnita fata de participantii la trafic din minunatul oras in care locuiesc. De acasa pana la munca, am de mers aproximativ 8 minute cu masina, si nu intalnesc decat un semafor, 2 ronduri si un semn de cedeaza trecerea. Ei bine, in aceste 8 minute si in acest traseu mai mult decat usor, risc sa'mi pierd viata de cel putin 5 ori pe zi : de 2 ori sunt la un pas de a fi prinsa intre 2 masini care au probleme in a se hotari asupra directiei de mers, de 2  ori franez, aflandu'ma pe drum cu prioritate, ca sa evit un domn care are STOP si il ignora, si cel putin o data sunt la un pas de infract din cauza sperieturilor : mai apare cate un domn in rochie pe un drum cu 3 benzi pe sens, care traverseaza nestingherit, eventual si cu un plod dupa el!!! Claxonul meu in curand o sa se topeasca. Nu de alta, dar e singura metoda in care pot sa'mi fac simtita prezenta pe sosea.

Am constatat ca nesimtirea e la ea acasa in ceea ce priveste sofatul. Adica nu se pune problema de "s'a bagat ,nu m'a vazut". Nuuu!!! Se uita la tine si'ti taie fata fara probleme, si fara sa accelereze. Asa pur si simplu uitandu'se in ochii tai. Si ce daca ai prioritate? si mai exact ce inseamna asta? ce? N'ai frana? nu poti sa opresti? ca el are de taiat 3 benzi si calea a 2 masini, ca s'a gandit tarziu pe unde trebuie sa ajunga acasa. Este ceva infernal. Peste puterile mele de a intelege omeneste cat de retardat poti sa fii incat sa te joci in halul asta la volan, cu vietile altora. Surprinzator, nu vezi accidente. Cred ca se musamalizeaza foarte bine, ca alta explicatie nu gasesc.

Vazandu'ma de cateva ori mai ceva decat Vezuviu in momentele lui de gratie, dragul meu sot mi'a explicat ce se'ntampla : majoritatea soferilor care fac acrobatii din astea inconstiente, sunt indieni. Care, la ei acasa in tara lor CARE ESTE, platesc o taxa ca sa ARE si ei permis de conducator auto, nu fac scoala de soferi ca de ce le'ar trebui, si permisul le vine acasa in posta. Credeati ca treaba din Romania cu Pitestiu a fost mare blat? Poftiti cultura aci la oamenii astia. Macar cefe-late ale noastre stiu sa manevreze o masina, chiar daca nu stiu carte!!!  Dupa care la un moment dat , indienii pleaca in lume, unde li se echivaleaza permisele, si omoara oameni. Ca e foarte usor sa faci un stop cardiorespirator la ce fac ei in trafic. Si daca esti intr'un taxi condus de un asemenea individ, iti doresti la un moment dat sa iesi prin geam, sa mergi pe jos in 60 grade, ca de la caldura sunt mai putine sanse sa crapi.


Singura solutie pe care am gasit'o pana'n acest moment este sa organizam un charter Bucuresti- Doha, cu vreo 100 si ceva de soferi de Bucuresti, inarmati cum stim noi , si lasati pe strazi vreo luna de zile prin Doha, (ca benzina e ieftina), sa faca frate educatie in trafic, ca nu se mai poate!!!!! Am zis!!!!!! 

Din aer...in stilul meu..

Si pentru ca v'am promis, revin! Si vreau sa va anunt ca vremea a inceput sa fie mult mai buna in Doha ( 35 de grade ziua, 28-29 seara, ceea ce este chiar decent ) asa ca pot sa spun ca respir afara!!!!

Insa intre timp am facut o nebunie, despre care vreau sa va povestesc : am fost acasa, in Romania. Minunat! Cadou de ziua mea, asa, sa nu sarbatorim chiar in 2 :) Pe langa faptul ca ni s'a confirmat voiajul cu 2 zile inainte de plecare, entuziasmul a fost destul de mare, si a culminat cu faptul ca mai nou sunt om al muncii in Doha. Asadar si prin urmare, au inceput pregatirile, adica verificat vremea in Bucuresti si facut bagaje ( ca de altceva n'am avut timp). Joi, 06 OCT 11, mi'am consultat "forecast"-urile, ca sa fiu informata, nu de alta. si vremea zicea vineri 26 grade, iar sambata 11 grade. Hm! ciudat! Am crezut ca nu e buna prognoza, ca deh... era destul de mare diferenta si mi s'a parut in primul rand greu de digerat ideea de 26 de grade in octombrie.

Zis si facut! Imbarcarea si zburam spre Romania. Insa n'a fost deloc simplu. Sa va spun de ce. Initial, dupa ce am decolat, pentru un scurt moment am avut impresia ca am decolat de pe Madrid sau de pe Roma la bordul unui seria 300 din 1900 toamna, si ca sunt la low-cost, fratilor! Stand cuminte in banca mea si motaind, rupta de somn, m'am trezit instant. De fapt narile mele s'au trezit, si am percutat si eu. Puţea ( na ca am folosit si diacritice!! ca sa nu va induc in eroare si sa confundati cu verbul!!!!) a picioare. 8 dimineata. Ok, inteleg ca e prea devreme pentru unii sa faca dus, da'.... nu te supara...seara ce ai pazit????!!! Dupa care m'am gandit ca poate unii au conexiune Doha-Bucuresti, si na , vin oamenii de departe. Bun, si daca ai stat incaltat alte 7-8 ore inainte, si mai stii si ca ai "probleme" mirositoare...de ce dracu te descalti??? Aaaa, ai vazut avionul mare si ai zis ca poate nu se simte.. Gresit!!! Mi'am bagat nasul in esarfa  mea parfumata, si mi'am vazut de treaba. Am adormit ( da, cu greu). La un moment dat ma trezesc ( din somn ) lovita la genunchi. La amandoi. M'am dezmeticit si am constatat ca pasagerul din fata mea a lasat scaunul pe spate, sa stea confortabil, insa l'a lasat mai mult decat posibil, fortandu'l, si evident, ajungand cu spatarul pe genunchii mei. Minunat! Exact ce'mi doream! M'am prelins pe scaun in asa fel incat sa nu ajung la Bucuresti accidentata, si mi'am vazut de treaba. Am atipit din nou. Pana cand am fost atacata. Picioare'n spatarul scaunului. Mi'au clantanit dintii'n gura, jur! M'am intors. Domnul din spatele meu se proptise frumusel in scaunul meu cu genunchii, ca na.. ce mai conteaza? Presupun ca l'a vazut pe cel din fata mea care ma traumatizase deja, si a zis ca mai incape putin. jur ca mi s'a parut cel mai lung zbor din viata mea, si'mi doream cu disperare sa cobor. 

In cele din urma am ajuns la Bucuresti, insa avionul pleca mai departe catre Sofia. Undeva in sinea mea, recunosc, eu tot sper ca odata plecat "in strainataturi" , si vazand alta lume, mai civilizata, romanul se mai uita si el in stanga si-n dreapta, si mai invata, se mai cizeleaza. Da, am sperat ca cei 3 "prieteni" ai mei, vor ramane in aeronava si'si vor continua zborul. Insa cu regret doresc sa va informez ca fiecare si'a luat fie genunchii, fie pantofii in picioare, si a coborat la Bucuresti, destinatie finala, si va rog sa ma credeti ca nu erau qatarezi care vizitau metropola noastra... 

Asadar, primul contact pe care l'am avut cu patria-mama si concetatenii dupa aproape 2 luni, a fost dezastruos. A continuat cu reintalnirea cu gropile, baltile, aglomeratia din trafic, ploaia rece, de parca ceva tot incerca sa ma trimita inapoi. Si'am plecat. Dar m'am bucurat ca mi'am vazut familia si prietenii, si dupa cum am mai spus , raman la vorbele astea : nu'mi pare rau ca am plecat, imi pare rau ca nu pot sa va iau cu mine!

But I'll be back ;))

P.S.: vreau sa va spun ca am invatat sa scriu si frumos si elegant, fara rautati si ironii, http://razvanpascu.ro/2011/10/18/marturiile-unei-romance-dintr-o-tara-araba-1/

...insa aici e patratica mea si pot sa scriu asa cum v'am obisnuit deja

1001 de nopti..

As putea sa'ncep postul asta prin cuvintele lui Alifantis : "A venit toamna...acopera'mi inima cu ceva.." insa... I'll pass, e cald rau la mine :)) 

Si pentru ca a venit ( cel putin teoretic ) toamna, sunt hotarata sa devin mai constiincioasa si sa scriu mai des. Probabil prin prisma faptului ca asociez acest anotimp cu inceperea scolii si am ramas cu sechele, nu stiu ce sa zic.. Evident, conteaza si faptul ca acum am mai mult timp pentru blog si am si un nou izvor de inspiratie.

Dupa cum unii dintre voi deja stiu, vara asta a culminat cu diverse schimbari in viata mea. N'a prea mai mers cu "in vara asta fac tot ce'mi trece prin cap :)) ", asa ca pe langa faptul ca am devenit oficial "o doamna" ( tot de la Buzau am ramas, evident ), am lasat tot in urma si am migrat in tarile mai calde. In lumea orientala. In golful persic. In Qatar ( cu Q, nu cu C sau cu K cum cred doamnele de la banca :)) ). O tara mica, bogata, civilizata, avand capitala in orasul Doha, un oras minunat, nou, curat.

Asadar, am lasat nebunia Bucurestiului pentru civilizatia din Doha. Am lasat pitzipoancele sumar imbracate pentru femeile musulmane acoperite de "hijab". Am lasat cocalarii  agasanti cu BMW-uri pentru domnii musulmani cu GMC-uri si Land Cruiser. Am lasat aglomeratia de la metrou pentru un trafic decent pe strazile din Doha. Am lasat arfele de la Mall pentru alte mall-uri mult mai mari si compacte, cu oameni care merg acolo strict pentru a vedea un film , pentru shopping sau pentru un fast food. Si nu'mi pare rau deloc! Evident, nu este usor sa fii expat , mai ales in lumea araba. Insa pana acum n'am avut experiente neplacute si sper nici sa nu am.

Voi reveni cu impresii  :D

Critica : Aventurile domnului "Olar"

In ultima vreme am fost foarte ocupata. Exceptand nebunia zilnica si problemele cotidiene , am hotarat sa incerc sa'mi retraiesc copilaria, macar seara , la sfarsitul fiecarei zile nebune, si mai ales fiind mare amatoare a aventurilor oculte :)).

Asadar, m'am apucat de vizionat povesti despre pietre filosofale, pocale  de foc, talismane, vrajitori mici si mari, buni si rai, prizonieri si lectii de magie. Ei bine, da, m'am uitat la toate cele 6 povesti cu Harry Potter. Cei care ma cunosc vor crede probabil ca am innebunit la batranete. Insa pt ca sunt o persoana curioasa de fel, am vrut sa vad si eu de ce s'a creat atata isterie, si de ce cel putin ultima parte a incasat pana in momentul de fata 319 milioane $, conform cu http://www.imdb.com/chart/ de astazi.

As putea spune ca sunt putin dezamagita, pt ca am crezut ca fiind ceva fantastic, va fi ceva minunat cel putin pt copii. Insa am constatat ca exista foarte multe asemanari cu realitatea crunta pe care o traim , cel putin cu Romania. Si anume : "ministerul magiei " nu e decat o cloaca de perversi, oameni care se dau dupa cine'i conduce, fara sa tina cont de datoria morala pe care o au aflandu'se in anumite functii; oameni meschini fara scrupule, au averi "fara numar" ( Beatrix) , averi care sunt acoperite de acest minunat minister; exista conspiratii care au ca scop sacrificarea unor persoane inocente, doar ca finalul sa fie in favoarea cui trebuie; copii teribilisti care cred ca vor revolutiona lumea si istoria, si cand sunt descoperiti ca au facut ceva gresit/interzis, sunt iertati si raman nepedepsiti, doar pt ca sunt copiii cuiva important. Astea sunt doar cateva exemple care'mi vin acum in minte, si trebuie sa recunoasteti ca nu sunt deloc lucruri educative, cel putin pt cei mici care se uita nestingheriti la aceasta serie fantasmagorica.

Cat despre domnul Harry, n'as putea decat sa'l caracterizez decat ca fiind un copil fitos care crede ca totul i se cuvine doar pt ca mami si tati au fost cineva, un las pt ca de fapt n'a avut curaj sa'si infrunte dusmanul decat atunci cand i s'a pus "sula'n coaste", si chiar nu mi s'a parut a avea ceva special ( magicaly speaking). Sa fim seriosi, pustoaica aia tocilara, Miss H, frate, chiar stia despre ce e vorba. L'a scos pe personajul principal din multe situatii nasoale, si sa nu mai spun ca asta mica invatase pe bune, adica stia tot ce trebuie. Asa ca nu'nteleg de ce totul se'nvarte in jurul acestui mic vrajitor care nu era in stare de mare lucru; Dupa cum a spus si el, talentul lui era sa zboare. Hm...oare nu faceau toti asta calare pe maturi? ca eu asa am observat.

Acestea fiind spuse, in primul rand io as vrea sa contest titlul. Nu era mai ok sa se numeasca ceva gen "scoala de magie"? sau nu stiu... "vrajitorii de la hogwarts?" Nuuuu!! da' de ce? cand e mai simplu ca toata atentia sa fie indreptata asupra unui singur personaj? sa fim seriosi, filmul nu l'a facut personajul Harry , ci restul care l'au scos din impas si care l'au protejat si care l'au ajutat. Evident, parerea mea nu conteaza prea mult pentru doamna J.K. Rowling, autoarea cartilor, dar am dreptul sa'mi expun gandurile :)) ca doar e blog-ul meu!!

Da, recunosc, sunt putin suparata si dezamagita. Mi'au placut efectele speciale, m'au uimit diversele personaje ciudate care au aparut , foarte bine realizate, dar personajul principal a lasat mult de dorit, ca si anumite caracteristici care mi'au amintit brusc de viata crunta din Romania, pe care le'am mentionat deja.

In caz ca va intrebati, nu, n'o sa experimentez si "Lord of the rings"! I had enough of this fantastic world! Now back to life...back to reality...

De ziua ta...despre dragoste :)

Destul de greu de transpus sentimentele in cuvinte. Aproape imposibil de fapt, dar incerc.

Acest post vreau sa fie mai mult o declaratie, o marturisire, un cadou de la 3122.55 km distanta, dupa 141 de zile ( si eu sunt om de litere, da? ) Si pentru ca pana acum n'am vorbit decat despre lucruri urate, lucruri care deranjeaza, de data asta as vrea sa schimb putin si sa vorbesc despre cel mai minunat lucru : iubirea si darul de a fi fericit. Oamenii cand iubesc sunt mai frumosi. Sunt mai buni. Sunt mai nobili decat de obicei. Intr'un fel se transforma. Sunt capabili de lucruri minunate, si sunt surprinsi si ei de ceea ce pot. Oamenii cand iubesc devin altcineva, iar cand simt ca iubirea le este impartasita, parca uita de toate necazurile, de toate grijile, si devin mai puternici.

Cu ceva timp in urma, eram cea care considera iubirea a fi cerebrala. Ca n'are nimic a face cu inima. Totul este la nivel de creier. Nu mi'am schimbat in totalitate parerea, insa dupa ...19 ani de viata ( :P ) am descoperit ceva inedit : acum 141 de zile, intr'o duminica dimineata, in aeroportul Otopeni, am simtit cum ceva se desprinde de mine. La modul..nu cerebral, ci chiar cardio-emotional daca pot spune asa :) Acel gol il am si acum. Acel ceva n'a revenit. M'am intrebat ceva timp ce s'a intamplat atunci si de ce treaba asta. N'as putea spune ca am o explicatie stiintifica sau ceva de genul asta, insa pot spune ca abia acum iau in calcul iubirea cu toata fiinta unui om.

N'as vrea sa sune in vreun fel cliseic ceea ce urmeaza, insa am ceva de spus : Dragul meu, vreau sa'ti transmit tie urmatoarele cuvinte  : vreau sa'ti multumesc. Pentru ca te iubesc. Pentru ca ma iubesti. Pentru ca indiferent unde esti si la ce distanta, intotdeaua ai fost acolo. Sau aici mai bine zis. Aici in sufletul meu. Iti multumesc pentru ca m'ai schimbat si in acelasi timp m'ai lasat sa fiu eu , pentru ca ai avut ataaaaataaaaaaaaaa rabdare cu mine , pentru ca am devenit un om care a descoperit ce inseamna sa iubesti cu adevarat si pentru ca te'am gasit. Te iubesc si te astept acasa ! La multi ani, iubitul meu! Yours truly..

Vine, vine primavaraaaaa! LA ANU' SI LA MULTI ANI!!

Adevarul e ca n'am asteptat niciodata cu atata nerabdare sa se schimbe anotimpul. Serios. Atata timp cat erau cat de cat bine stabilite, era ceva firesc sa cada frunzele ( si stiam cu aproximatie cand se va intampla asta), era firesc sa ninga ( si stiam cat ne bucuram de asta), era firesc sa infloreasca buruienile la un moment dat si nu era prilej de atata bucurie ca acum..

N'o sa incep cu chestii gen "pe vremea mea", cu toate ca ma cam mananca degetele, recunosc! Daaar..am constatat ca saptamana asta m'am bucurat cand temperatura a fost peste 10 grade, am fotografiat primul copac inflorit pe care l'am zarit , si am fotografiat prima bucata de iarba verde pe care am vazut'o, atasand la album si ceata laptoasa de marti dimineata.. Or fi semne de batranete astea?

Serios, mi se pare trist ca am ajuns sa ne bucuram cand zarim o raza de soare sau un ghiocel inflorind, iar in jurul meu doar despre venirea primaverii se vorbeste. Cred ca nici intrarea in UE n'a fost asteptata cu asa deosebit de mare interes.

In acest post as vrea sa ma adresez iernii : "Go awaaaay!! A-W-A-Y! " Incep sa vad tot acest fenomen ca pe un joc politic intre anotimpuri. Comunista iarna nu vrea sa plece sub nicio forma, in timp ce democrata primavara incearca din rasputeri sa se impuna si s'o indeparteze de la putere. Si indiferent ca se zareste o raza de soare, tot frig este! Exact ca in Romania.

Cred ca a fost calculata intens treaba asta cu dereglarea atmosferica. Si incep sa inteleg de ce in UAE, Qatar sau Kuwait este mereu cald si frumos..

Calamitati...sociale

Bilant saptamanal. Mi'am propus sa scriu despre ce minuni ale societatii am intalnit timp de 7 zile, astfel intarindu'mi dorinta de a emigra catre tarile calde. Incep puternic sa cred ca mi'ar fi mult mai bine in jungla, in desert sau in savana africana. Social vorbind. In orice caz cred ca ar fi mai civilizat decat aici.

Inca nu stiu daca sa cred ca asa sunt oamenii, sau asa sunt romanii.
Teoretic ceea ce ne diferentiaza de animale este "ratiunea". Gandirea. O chestie minunata dealtfel, care incep sa cred ca este pe cale de disparitie, la fel ca si capra neagra sau floarea de colt.

De exemplu, in trafic. Traficul in Bucuresti mie mi se pare culmea nesimtirii. Si cred ca domnii de la Rutiera, examinatorii, sunt foarte usor de pacalit, din moment ce ieri pe ruta Militari-Piata Sudului era sa sfarsesc tragic de 3 ori in 30 minute. Credeti ca daca ratiunea ar functiona in vreun fel la anumite persoane, n'ar putea totusi sa realizeze ca in momentul in care ai luat "colacul " in brate si ai pornit motorul esti responsabil atat de viata ta cat si de viata celor din jur??

Alt exemplu, la metrou. Eu de felul meu nu inteleg graba. ma rog, asta e problema mea. Sa zicem ca te grabesti sa prinzi metroul. Vrei sa'l prinzi doar ca sa nu mai astepti 3 minute pana vine urmatorul. Ok, whatever. Dar sa te grabesti sa iesi din el, asta mi se pare putin extraordinar. Adica un domn in jur de 40 ani, s-a grabit atat de tare sa iasa pe usa, incat a impins o tipa spre iesire, iar respectiva a calcat in spatiul dintre metrou si peron, mai mai sa si rupa si gatu' si picioru' si mana si tot, noroc ca cineva a fost pe faza si a prins'o zdravan, astfel incat sa nu se duca dracului in jos. Pai serios acuma, spuneti voi ... asta e comportament de fiinta rationala? Ei bine, sigur ca nici macar nu s'a intors sa vada de ce urla domnisoara in cauza si si'a vazut in continuare de graba.

N'are niciun rost sa mai spun ca nu am vazut, circuland 5 zile din 7 cu transportul in comun, nicio urma de respect, ci doar injuraturi dimineata, impins care cum poate, ingramadeala pe scarile rulante, nerespectat coada la cartele de metrou , and so on...

Ma tot intreb : incotro ? ca anii tot trec. Ne vrem a fi in mileniul 3, membrii UE, insa noi ca si oameni ne intreptam vertiginos catre Neanderthal. Ei bine,profit de faptul ca nu mi'am pierdut de tot ratiunea, visez serios la ziua cand voi parasi meleagurile mioritice, si sper ca pana atunci sa nu'mi pierd mintile de tot, si sa nu ma'mbolnavesc de nervi sau sa nu fac pe "justitiara" pe undeva prin Bucuresti si sa sfarsesc cu dosar penal :))

Tipologie. Profiler :))

Din nou povestiri de pe plantatie..
O sa vorbesc in cele ce urmeaza despre oameni. Oamenii cu care interactionez eu zilnic. Niciodata aceiasi. Oameni pe care nu i'am vazut niciodata, insa pe care am invatat in timp sa'i cunosc de la primele cuvinte. Devin ceva gen oamenii aia simpatici din "Criminal Minds", doar ca nu avem crime ca intriga :)

Avem mai multe specimene, sa zic asa :

• "Doamnaaa, vreau si io un bilet in Italia, ieftin sa fie, va rog io..." Acesta este omul care are nevoie sa plece. Fac eu cinste cu bagaju' da' numa' du-te tareeee!!!! Sa scapam tara de el, zic! Speram sa vrea doar dus. Cu siguranta se va intoarce "macaronizat",iar data viitoare cand va suna va cere o "prenotazie" , va spune ''un atimo sa gasesc la carta". Ne grabim sa'i gasim bilet, pentru ca atata timp cat petrece mai mult timp acolo si mai putin aici, we're safe!! si nu! nu vreau sa ma lovesc de el la metrou purtand tricou Harmani si curea mare cat capu' DOLCE&CABBANA din strasuri!
• "Buna ziua, va rog sa'mi gasiti cea mai ieftina varianta catre Barcelona, plecare la inceputul lunii viitoare si intors dupa o saptamana". Clientul pe care il agream. Stie unde pleaca, stie cu aproximatie cand, si stie ca n'are un buget prea mare. Nu este pretentios, nu face mofturi, stie ce inseamna "bagaj de cala" si de cele mai multe ori chiar achita rezervarea. We are ok with them. Va prefera o companie de linie daca diferenta de pret nu e foarte mare, insa la fel de bine va merge cu lowcost.
• "Mmmbuna ziua, don'shoara! Ce agentie sunteti dvs? Aham.. Pai vrem si noi sa plecam la Paris de sarbatorile' astea. Si sa stam vreo cateva zile. da' sa nu fie zbor cu opriri, si sa plecam dimineata dar nu foarte dimineata, adica s'ajung undeva la maxim 12, iar intorsu' sa fie dupa 6. Si sa stiti ca nu vreau sa circul cu astia...cum le zice..Vizair..er blu.. parca aveati ceva la 49,99 eur". Asta e ala care vorbeste mult pe nerasuflate din prima. In prealabil a exersat cu nevasta'sa acasa ce sa ceara ca sa nu se faca de cacaO cand raspunde operatorul. Este clientul plin de arfe, dar care bubuieeeeeeeeeeeeee de prostie. Si cand zic bubuie, credeti'ma ca se-aude zgomot pe fir!!! Este ala pe care l'ai scuipa in ochi dupa ce ti-a cerut asta, ala care cu siguranta nu stie unde e Parisul pe harta, posibil "biznismen" de cartier sau camatar si care n'o sa fie niciodata multumit de oferta si care nici macar n'o sa faca rezervare, pe motiv ca e prea devreme plecarea...ca astia au avioane vechi...sau ca trebuie sa mai dea niste telefoane si suna el dup'aia.. Daca va pleca, va pleca cu un low-cost cu siguranta, va ateriza pe aeroport secundar , si fie va face rezervare pe web inconjurat de toti prietenii, sau o va pune pe soacra-sa sa sune sa faca rezervare in locul lui. Am zis!!
• "Buna ziua! sunt interesat de o rezervare catre Viena, plecare pe data de..., 1 persoana, va rog cu Austrian daca se poate, daca nu, cu Lufthansa." This one I like. Stie ce vrea. Cauti la sigur. Nu comenteaza la pret. E constient ca a cerut ceva cu pretentii cat de cat. Pleaca fie cu afaceri, fie la shopping, va face rezervare si o va si achita.
• "Alo? don'shoara, as vrea si io sa plec vreo saptamana undeva vara asta...nu conteaza unde...Madrid...sau Barcelona...sau Milano...sau Roma... Cand aveti cel mai ieftin?" P'asta l'as impusca in cap. Cu un kalasnikov!! Are you for real???? Asta e ala care se plictiseste. A vazut o reclama la tv si i s-a facut de duca. Ar pleca, nu conteaza unde, oricum n-are bani, da' suna asa ca sa vada care e cel mai ieftin si la cat ajunge. De parca as sta cineva sa caute zi cu zi, orice destinatie, ca asa vrea fizicu lu' Gigi Muschi de la frizerie..

Acestea sunt doar cateva exemple. Scurte, simple, in linii mari. Credeti'ma! Se poate mult mai rau! Ceea ce am invatat insa este ca fel de simplu un om de afaceri va fi in aeronava unei companii low-cost, si tot atat de simplu Joitza de la coada vacii, cu sacosa de rafie, va pleca in Madrid cu o companie de linie. De multe ori m'am gandit sa propun ca la check-in sa se dea un test scurt, de cultura generala...de gramatica...3 intrebari maxim! si in functie de raspunsuri sa-i trimita mai departe la boarding. Cred ca multi dintre voi stiu ca am dreptate. Si stiu ca n'ar fi o idee rea. Eu personal, daca as fi Boeing sau Airbus, as avea atata mandrie incat n'as cara asemenea specimene. Serios! Nu m'as ridica de la sol nici de'a dracu' !!

Insa din pacate, toti acestia, buni sau rai, sunt cei care aduc bani. Atat companiilor aeriene, agentiilor, aeroporturilor...and so on. Mi-as dori, daca tot avem posibilitatea in ziua de azi sa calatorim mai ieftin pana-n Spania decat cu CFR-ul pana la Iasi, sa si observam cum e la altii...sa asimilam ce'i civilizat si frumos, sa aducem acasa si sa explicam si altora.. Poate asa, incet incet, ne vom ridica si noi si ne vor vedea si ceilalti cu alti ochi.

Slalom printre cretini..

E luni din nou! La dracu' !
Si nu pot sa m-abtin. Trebuie sa vorbesc despre "plantatie" si activitatea zilnica pentru castigarea existentei...ca deh..it's part of my life...

Plantatia este locul unde noi ( eu si colegii mei) facem tot posibilul pentru a umple avioanele :)) Este amuzant din anumite puncte de vedere, insa foarte trist ca in Romania conceptul de e-commerce nu este nici pe de parte foarte cunoscut, iar oamenii sunt foarte reticenti.

Inca nu pot sa'nteleg de ce in  anul 2011 inca mai exista intrebari de genul : "aveti idee cand soseste biletul? ca sa stiu sa fiu acasa.." Si culmea este ca aceste probleme sunt ridicate de tineri ( iti dai seama dupa voce ). De asemenea, oamenii inca prefera sa vina la agentie, sa cumpere biletul fata-n fata, cu toate ca au un card. Sa fim seriosi! Cam toata lumea are cel putin un card! Si pensiile se vireaza pe card!! de ce ai prefera sa iesi din casa ( mai ales pe frigul asta), sa te duci sa scoti bani de la bancomat ( ca na...doar nu-i tii la saltea!) si sa te duci la o agentie sa platesti cash ?! Cand foarte bine poti sa stai comod acasa, cu cafeaua, cu tigara, si sa butonezi singur pe internet, sau sa suni la call center. Va veti gandi probabil ca nu toata lumea are net. Ei bine, va inselati!! 80% din cei cu care interactionez zilnic au internet, pentru ca discutiile decurg la modu' :
"Am vazut pe internet oferta de 14 euro..." sau
"Am cautat pe pagina dvs zborul asta si vreau sa'l rezerv..." sau
"Cum? Nu sunteti Vizair? Nu se poate, io am luat numaru' de pe internet!!!"
Si vine intrebarea mea : DACA TOT AI VAZUT..DE CE NU L-AI REZERVAT?? MUSCA BUTONU' ALA DE SCRIE REZERVA PE EL?

Nu pot, efectiv nu pot sa pricep de ce nu vrem si noi sa intram in randu lumii...sa profitam de tehnologie..sa rezolvam totul mai simplu si comod, cum fac tarile civilizate ... Ah! 
Poate pt ca suntem români si ne place sa complicam lucrurile???

 

Jurnal de bord. Daily shit. Din underground

Eu si telefonul meu avem o relatie speciala. Ce'i drept, o relatie pe care doar noi 2 o intelegem ( restul oamenilor considera ca exageram :)) ), insa toate pana la alarma.. Dimineata, cand imi da desteptarea, stricam prietenia pentru ceva timp. Mai exact pana la ora 9 cand ma trezesc pe bune :D Pana atunci pot spune ca NU functionez. Adica functionez. Dar nu prea :)

In acest interval de vreo 2 ore si ceva, exista cateva automatisme multumita carora ajung la timp "pe plantatie" : trezit, ritualul de rigoare incununat de injuraturi, iesitul in frig, minunatul drum cu metroul si in cele din urma final destination : Universitate. Astazi a fost deosebit. Cobor la metrou din inertie, ca de fiecare data. Soc. Peronul plin. Mah, da' cand zic PLIN, o zic pe bune. Adica....nu era aglomeratie sau ceva. P L I N OCHI. Atunci mi'am dat seama ca e cazul sa ma trezesc, pt ca va fi cu siguranta un drum anevoios pana "pe plantatie". Dupa 10 minute de asteptat, soseste "Zambilica". Metroul care avea sa ma duca la destinatie. Sincer, initial m'am gandit sa nu urc, sa astept urmatoarea limuzina "Metrorex", dar cum deja eram in intarziere, am zis hai !fie.. Mare greseala! Reusesc sa'mi fac loc ( cand spun loc ma refer la 10 cm2 pentru picioare) si evident ma aliniez cu toata lumea. Era umana situatia. Ca daca nu, as fi coborat negresit la  prima. Urmeaza o statie, urmeaza si a doua, si a treia, lumea tot urca...nimeni nu coboara...Ma sperii. As fi vrut sa fug. Da' unde dracu sa fugi? as fi stricat randul. Mi'era teama ca or sa cada astia ca piesele de domino!!! Daaaar... constat ca viata mea e mai importanta decat ei, muritorii de rand, si din moment ce nu mai puteam sa respir efectiv, o fac p'aia reaua..ma smulg dintre doamna din stanga a carei caciula de blana n'o mai suportam...ma serpuiesc pe langa domnul din dreapta prins de lectura ( citea Maitreyi a lu' Eliade. in metrou. inghesuit. cu 10 oameni/mp) ...si ma'ndrept vertiginos catre usa. Mi s'a parut ca am facut o vesnicieeeeeee pana am iesit. Evident, am coborat cu o statie inainte de destinatia finala, si a mai durat pana am trecut prin puhoiu' de 'jde mii de oameni care se imbulzeau sa se urce in metrou. Doamna din difuzoare era disperata de'a dreptul. Si pe buna dreptate, saraca! zbiera efectiv ca urmatorul metrou soseste in 1 minut. Degeabaaaaa! Se pare ca n'auzea nimeni, pt ca toti erau disperati. Parca erau drogati. Zici ca era ultimul metrou din Bucuresti...sau zici k se'ndrepta spre  un loc cu verdeata, multa  lumina si copaci cu bani...

WTF? Ce se'ntampla cu oamenii din ziua de azi? mai ales dimineata!! De unde  energia asta ?

Oh, well...

Deci gata! am facut'o si p'asta! Problem solved! :)))
Adevarul e k n'am mai scris de ceva vreme, si s'ar putea sa fie ciudat la inceput. Dar cum niciun inceput nu e usor..let the show begin!