Eu si telefonul meu avem o relatie speciala. Ce'i drept, o relatie pe care doar noi 2 o intelegem ( restul oamenilor considera ca exageram :)) ), insa toate pana la alarma.. Dimineata, cand imi da desteptarea, stricam prietenia pentru ceva timp. Mai exact pana la ora 9 cand ma trezesc pe bune :D Pana atunci pot spune ca NU functionez. Adica functionez. Dar nu prea :)
In acest interval de vreo 2 ore si ceva, exista cateva automatisme multumita carora ajung la timp "pe plantatie" : trezit, ritualul de rigoare incununat de injuraturi, iesitul in frig, minunatul drum cu metroul si in cele din urma final destination : Universitate. Astazi a fost deosebit. Cobor la metrou din inertie, ca de fiecare data. Soc. Peronul plin. Mah, da' cand zic PLIN, o zic pe bune. Adica....nu era aglomeratie sau ceva. P L I N OCHI. Atunci mi'am dat seama ca e cazul sa ma trezesc, pt ca va fi cu siguranta un drum anevoios pana "pe plantatie". Dupa 10 minute de asteptat, soseste "Zambilica". Metroul care avea sa ma duca la destinatie. Sincer, initial m'am gandit sa nu urc, sa astept urmatoarea limuzina "Metrorex", dar cum deja eram in intarziere, am zis hai !fie.. Mare greseala! Reusesc sa'mi fac loc ( cand spun loc ma refer la 10 cm2 pentru picioare) si evident ma aliniez cu toata lumea. Era umana situatia. Ca daca nu, as fi coborat negresit la prima. Urmeaza o statie, urmeaza si a doua, si a treia, lumea tot urca...nimeni nu coboara...Ma sperii. As fi vrut sa fug. Da' unde dracu sa fugi? as fi stricat randul. Mi'era teama ca or sa cada astia ca piesele de domino!!! Daaaar... constat ca viata mea e mai importanta decat ei, muritorii de rand, si din moment ce nu mai puteam sa respir efectiv, o fac p'aia reaua..ma smulg dintre doamna din stanga a carei caciula de blana n'o mai suportam...ma serpuiesc pe langa domnul din dreapta prins de lectura ( citea Maitreyi a lu' Eliade. in metrou. inghesuit. cu 10 oameni/mp) ...si ma'ndrept vertiginos catre usa. Mi s'a parut ca am facut o vesnicieeeeeee pana am iesit. Evident, am coborat cu o statie inainte de destinatia finala, si a mai durat pana am trecut prin puhoiu' de 'jde mii de oameni care se imbulzeau sa se urce in metrou. Doamna din difuzoare era disperata de'a dreptul. Si pe buna dreptate, saraca! zbiera efectiv ca urmatorul metrou soseste in 1 minut. Degeabaaaaa! Se pare ca n'auzea nimeni, pt ca toti erau disperati. Parca erau drogati. Zici ca era ultimul metrou din Bucuresti...sau zici k se'ndrepta spre un loc cu verdeata, multa lumina si copaci cu bani...
WTF? Ce se'ntampla cu oamenii din ziua de azi? mai ales dimineata!! De unde energia asta ?
In acest interval de vreo 2 ore si ceva, exista cateva automatisme multumita carora ajung la timp "pe plantatie" : trezit, ritualul de rigoare incununat de injuraturi, iesitul in frig, minunatul drum cu metroul si in cele din urma final destination : Universitate. Astazi a fost deosebit. Cobor la metrou din inertie, ca de fiecare data. Soc. Peronul plin. Mah, da' cand zic PLIN, o zic pe bune. Adica....nu era aglomeratie sau ceva. P L I N OCHI. Atunci mi'am dat seama ca e cazul sa ma trezesc, pt ca va fi cu siguranta un drum anevoios pana "pe plantatie". Dupa 10 minute de asteptat, soseste "Zambilica". Metroul care avea sa ma duca la destinatie. Sincer, initial m'am gandit sa nu urc, sa astept urmatoarea limuzina "Metrorex", dar cum deja eram in intarziere, am zis hai !fie.. Mare greseala! Reusesc sa'mi fac loc ( cand spun loc ma refer la 10 cm2 pentru picioare) si evident ma aliniez cu toata lumea. Era umana situatia. Ca daca nu, as fi coborat negresit la prima. Urmeaza o statie, urmeaza si a doua, si a treia, lumea tot urca...nimeni nu coboara...Ma sperii. As fi vrut sa fug. Da' unde dracu sa fugi? as fi stricat randul. Mi'era teama ca or sa cada astia ca piesele de domino!!! Daaaar... constat ca viata mea e mai importanta decat ei, muritorii de rand, si din moment ce nu mai puteam sa respir efectiv, o fac p'aia reaua..ma smulg dintre doamna din stanga a carei caciula de blana n'o mai suportam...ma serpuiesc pe langa domnul din dreapta prins de lectura ( citea Maitreyi a lu' Eliade. in metrou. inghesuit. cu 10 oameni/mp) ...si ma'ndrept vertiginos catre usa. Mi s'a parut ca am facut o vesnicieeeeeee pana am iesit. Evident, am coborat cu o statie inainte de destinatia finala, si a mai durat pana am trecut prin puhoiu' de 'jde mii de oameni care se imbulzeau sa se urce in metrou. Doamna din difuzoare era disperata de'a dreptul. Si pe buna dreptate, saraca! zbiera efectiv ca urmatorul metrou soseste in 1 minut. Degeabaaaaa! Se pare ca n'auzea nimeni, pt ca toti erau disperati. Parca erau drogati. Zici ca era ultimul metrou din Bucuresti...sau zici k se'ndrepta spre un loc cu verdeata, multa lumina si copaci cu bani...
WTF? Ce se'ntampla cu oamenii din ziua de azi? mai ales dimineata!! De unde energia asta ?
Nu stiu de unde atata energie dar pe mine ma calca rau de tot pe bataturi babele care umbla dis-de-dimineata!
RăspundețiȘtergerepe sistemul "babele functioneaza doar dimineata", calci pe ele prin piata, pe langa piata, in general cam pe oriunde se vinde ceva ieftin. Ele sunt de vina :)
RăspundețiȘtergeredeci gata! s-a stabilit! babele sunt de vina :)) Asta'mi aminteste de baba din Dr taberei care si la 7 dimineata...si la 13..era in acelasi troleu 91...in acelasi loc...doar ca la pranz i se intinsese rujul :|
RăspundețiȘtergerescopul meu in viata cand ploua afara si sunt la volan : "Baba fleoshcaita" ;)
RăspundețiȘtergereTura de seara saptamana viitoare anyone? :)
RăspundețiȘtergere