Calamitati...sociale

Bilant saptamanal. Mi'am propus sa scriu despre ce minuni ale societatii am intalnit timp de 7 zile, astfel intarindu'mi dorinta de a emigra catre tarile calde. Incep puternic sa cred ca mi'ar fi mult mai bine in jungla, in desert sau in savana africana. Social vorbind. In orice caz cred ca ar fi mai civilizat decat aici.

Inca nu stiu daca sa cred ca asa sunt oamenii, sau asa sunt romanii.
Teoretic ceea ce ne diferentiaza de animale este "ratiunea". Gandirea. O chestie minunata dealtfel, care incep sa cred ca este pe cale de disparitie, la fel ca si capra neagra sau floarea de colt.

De exemplu, in trafic. Traficul in Bucuresti mie mi se pare culmea nesimtirii. Si cred ca domnii de la Rutiera, examinatorii, sunt foarte usor de pacalit, din moment ce ieri pe ruta Militari-Piata Sudului era sa sfarsesc tragic de 3 ori in 30 minute. Credeti ca daca ratiunea ar functiona in vreun fel la anumite persoane, n'ar putea totusi sa realizeze ca in momentul in care ai luat "colacul " in brate si ai pornit motorul esti responsabil atat de viata ta cat si de viata celor din jur??

Alt exemplu, la metrou. Eu de felul meu nu inteleg graba. ma rog, asta e problema mea. Sa zicem ca te grabesti sa prinzi metroul. Vrei sa'l prinzi doar ca sa nu mai astepti 3 minute pana vine urmatorul. Ok, whatever. Dar sa te grabesti sa iesi din el, asta mi se pare putin extraordinar. Adica un domn in jur de 40 ani, s-a grabit atat de tare sa iasa pe usa, incat a impins o tipa spre iesire, iar respectiva a calcat in spatiul dintre metrou si peron, mai mai sa si rupa si gatu' si picioru' si mana si tot, noroc ca cineva a fost pe faza si a prins'o zdravan, astfel incat sa nu se duca dracului in jos. Pai serios acuma, spuneti voi ... asta e comportament de fiinta rationala? Ei bine, sigur ca nici macar nu s'a intors sa vada de ce urla domnisoara in cauza si si'a vazut in continuare de graba.

N'are niciun rost sa mai spun ca nu am vazut, circuland 5 zile din 7 cu transportul in comun, nicio urma de respect, ci doar injuraturi dimineata, impins care cum poate, ingramadeala pe scarile rulante, nerespectat coada la cartele de metrou , and so on...

Ma tot intreb : incotro ? ca anii tot trec. Ne vrem a fi in mileniul 3, membrii UE, insa noi ca si oameni ne intreptam vertiginos catre Neanderthal. Ei bine,profit de faptul ca nu mi'am pierdut de tot ratiunea, visez serios la ziua cand voi parasi meleagurile mioritice, si sper ca pana atunci sa nu'mi pierd mintile de tot, si sa nu ma'mbolnavesc de nervi sau sa nu fac pe "justitiara" pe undeva prin Bucuresti si sa sfarsesc cu dosar penal :))